Gândiţi-vă la toată iubirea care se află în noi ca la un pom de cireş înflorit primăvara. Candoarea sa, textura moale şi catifelată, aspectul cromatic alb rozaliu, delicateţea şi gingăşia lui trezesc fiori şi valuri de energie benefică. Toţi boboceii acestui copac sunt dispuşi pe rămurele într-o ordine firească şi naturală. Avem boboceii de floarea compasunii, de floarea dăruirii altruiste, de floarea generozităţii, floarea bucuriei şi floarea fericirii interioare şi exterioare. Când toţi aceşti boboci înfloresc complet putem trăi experienţa iubirii şi avem parte de rodul ei bogat , dulce şi zemos. Ce avem noi de făcut? Să ne îngrijim ca aceşti boboci să înflorească, să îi observăm şi să îi simţim la nivel extrasenzorial pentru a ne conecta cu ei de la nivelul magnetului inimii.
Aceste flori înfloresc în fiecare persoană, iar rădăcinile lor sunt în inimă. Dacă suntem conştienţi de aceste rădăcini puternice şi totodată delicate atingem echilibrul Universului şi le putem oferi din seva noastră pentru a le hrăni şi a le creşte pentru ca ele să se manifeste în pomul desăvârşit al fericirii. Este util de reţinut că în absolut fiecare inimă există aceste rădăcini şi numai de noi depinde dacă la îngrijim.
Acolo, în spaţiul inimii se află şi rădăcini de buruieni pe care mulţi dintre noi le hrănesc din varii motive care sunt explicabile şi care au legătură cu lecţiile Universului. Dar azi , voi vorbi despre rădăcinile florilor frumoase şi voi curăţa spaţiul inimii de buruieni, pentru a facilita conştientizarea că Grădina Edenului e la noi în piept. Şi o putem extinde cu fiecare respiraţie ce hrăneşte compasiunea, altruismul, generozitatea, bucuria şi fericirea. Aceste flori se hrănesc cu seva necondiţionată, care curge prin noi fără constrângere, troc sau tranzacţie. Când florile din Pom sunt înflorite, ele ne ajută la conectarea profundă şi stabilă cu sinele nostru autentic, natural şi iubitor, inocent şi pur, şi devin poarta mistică prin care trecem în tărâmul trezirii spirituale.
În perioada care urmează voi explica pe larg cum se îngrijeşte fiecare floare în parte şi voi împărtăşi anumite exerciţii magice pentru a putea susţine lucrul cu propriul sine. Este util de ştiut că totul se află în noi, şi dacă dorim schimbări în realitatea noastră, este util să ne îngrijim Grădina Inimii. Să o curăţăm de buruieni, să vindecăm ce e de vindecat, să conştientizăm că în relaţiile noastre am lăsat să năpădească buruiana separării care îşi înfinge spinii adânc şi dureros. Vestea bună e că separarea este doar o iluzie, un produs al minţii noastre programate disfuncţional de către neam, părinţi, societate şi sistem.
Floarea compasiunii înmugureşte atunci când trăim în prezent cu gândurile noastre luminoase şi pline de înţelegere extinse către semenii noştri. Compasiunea are propria sa conştiinţă interioară şi ne mângâie sufletul astfel încât să scoatem la iveală tot ce e mai divin în noi, amintindu-ne constant că între noi şi ceilalţi există o interconectare profundă şi solidă, iar sentimentul de separare apare doar atunci când strangulăm acest flux invizibil al conexiunii. Pentru a hrăni această floare avem nevoie de credinţă deplină în Univers, care izvorăşte firesc, natural atunci când orice judecată se risipeşte în neant. Judecata otrăveşte compasiunea. A fi fără de judecată implică a avea discernămât, iar cele două sunt două concepte total diferite, confundate însă de multi oameni. Cheia către hrănirea compasiunii este capacitatea noastră de a accepta toate situaţiile care se ivesc cu credinţa de nestrămutat că acestea apar în calea noastră pentru binele nostru cel mai înalt, care poate fi înţeles şi acceptat doar de la nivelul inimii, nu şi din minte (care ne va sabota continuu).
Exerciţiu pentru a creşte floarea compasiunii în 2 etape:
1. Scrieţi o scrisoare plină de compasiune persoanei care consideraţi că v-a rănit cel mai mult în această viaţă. Lăsaţi ca acele cuvite aşternute pe hârtie să vină din inimă şi nu din minte. Atenţie! Dacă vin din minte, hrăniţi buruieni. Explicaţi că alegeţi să vedeţi dincolo de binele sau răul acţiunii sale şi că alegeţi să o binecuvântaţi pentru că Unversul v-a scos-o în cale pentru a găsi comoara lecţiei oferite şi pentru a deschide lacătul coliviei în care a fost închisă pentru atâta timp compasiunea.
2. Scrieţi o scrisoare plină de compasiune faţă de voi înşivă, spunând şi simţind din adâncul inimii că alegeţi să nu vă judecaţi acţiunile ca fiind bune sau rele. Recunoaşteţi că de multe ori aţi acţionat din durere sau din frică şi acceptaţi că acestea sunt fireşti, alegând să aveţi compasiune faţă de părţile din voi care vă displac.
Scrieţi aceste două scrisori pe îndelete, daţi-vă timp, daţi-vă timp, contemplaţi, reflecataţi şi căutaţi să vedeţi că nu există separare între voi şi cealaltă persoană. Cu calm , cu blândeţe, daţi-vă voie să simţiţi emoţiile şi să oferiţi şi să vă oferiţi mângâiere, blândeţe şi înţelegere cu inima. Străpungeţi pâcla densă ce gravitează printre buruieni şi alchimizaţi-o folosindu-vă de compasiune.
Iar floarea compasiunii va înflori şi va aduce alinare şi senzaţia de întreg.
de Anca Sofian,
Consilier de dezvoltare personală, Numerolog, Artist plastic
ZEN!