Fazele unei relatii matrimoniale sunt, de fapt, aceleasi cu cele ale oricarui cuplu, iar specialistii le asociaza cu etapele de dezvoltare si maturizare ale unui copil. Fiecare faza din “cresterea” unei relatii matrimoniale trece prin mai multe provocari si dificultati, pe care orice cuplu trebuie sa le stie, pentru a le putea depasi mai usor.
1. Faza simbiotic – fuzionala (de indragostire)
Orice relatie de cuplu trece prima oara prin etapa fluturasilor in stomac, a dragostei la prima vedere, atractiei fizice si dorintei sexuale – adica cea de indragostire, cand doua persoane devin brusc una singura, prin iubirea dintre ele.
Faza simbiotica este o faza care se instaleaza cu mult inainte de luarea angajamentelor matrimoniale de la momentul casatoriei, insa nu este lipsita de provocari, deoarece specialistii sunt de parere ca dupa faza initiala, simbiotica, multe cupluri ajung sa se desparta, deorece nu sunt capabile sa treaca la urmatoarea etapa.
2. Faza de dependenta
Cuplurile norocoase, care reusesc sa treaca de faza de simbioza parcurg ulterior faza de dependenta, in care fiecare partener are nevoie si depinde de ajutorul celuilalt, de afectiunea lui si tanjeste dupa grija si atentia acestuia.
3. Faza de contra – dependenta
Ulterior, dupa ce partenerii din relatiile matrimoniale trec prin faza de dependenta, in care fac totul impreuna, ajung la extrema cealalta, in care vor sa demonstreze ca se pot descurca pe propriile picioare si ca sunt mai buni decat partenerul in tot soiul de privinte.
Este o faza presarata cu conflicte matrimoniale si certuri continue, deoarece fiecare incearca sa isi impuna punctul de vedere si nu este loc de negociere.
4. Faza independentei
Dupa ciocnirile si “luptele” matrimoniale care se dau in faza contra-dependentei, mai supravietuiesc doar acele cupluri matrimoniale care reusesc sa depaseasca conflictele si nu ajung sa treaca in stadiul independentei.
Cei care ajung in acest punct sunt predispusi sa ramana singuri, deoarece aleg sa faca totul pe cont propriu si sa se detaseze treptat, de parteneri, ajungandu-se, in final, la despartire.
Pentru ca relatiile matrimoniale sa functioneze, este important sa “arda” aceasta etapa si sa sara peste ea, trecand direct in urmatoarea, a maturizarii.
5. Faza inter-dependentei (maturizarii)
Cuplurile matrimoniale care reusesc sa ajunga in faza inter-dependentei, a iubirii mature, se pot considera norocoase, deoarece au toate premisele sa supravietuiasca provocarilor sau dificultatilor care vor aparea pe parcurs.
In aceasta faza, partenerii sunt deja maturi, iubirea dintre ei s-a maturizat si sunt capabili sa se descurce atat pe cont propriu, cat si cu ajutor de la celalalt.
Sunt suficient de maturi incat sa realizeze si accepte faptul ca trebuie sa ceara ajutorul celuilalt, fara a se simti dependent de el. Fiecare dintre parteneri este, in acest stadiu, intr-o etapa in care s-a descoperit pe el insusi, in care stie ce vrea si ce este important pentru el si impartaseste aceleasi vise si dorinte cu celalalt.
Este vorba de o relatie asezata, responsabila, care cu greu va mai putea fi destramata.
10 March, 2009 at 0:27 Am o poza din iarna lui 1954, “In care maldarele de zaapda depaseau inaltimea unui tramvai”Si eu as vrea poza, dar ar fi si mai frumos dac-ar putea s-apara-n blog ca s-o putem vedea cu totii Cand a-nceput sa ninga ma aflam in oras, fiindca Scoala Germana era pe strada Luterana la nr. 2, in curtea Bisersicii Evanghelice. N-a mai mers nici tramva si nici autobuz sau troleibuz, a trebuit deci se vin pe jos.Zapada la noi pe strada a ajuns, chiar in fata casei noastre, pana la etajul intai, astfel incat ptr. prima data ne puteam uita in dormitoarele vecinilor, desi casele au Hochparterre , dar numai pe partea de vizavi a strazii. Vecinul, avocatul N. Beldie, a trebuit doar sa batatoreasc-un pic zaapda, si gata a fost partia, ca sa ne dam cu saniuta si, mamaaa, ce concursuri! Pe partea noastra fiind mai mica, am facut cazemate si catacombe, unde ne-am jucat pana in primavara.A fost intr-adevar o iarna minunata si absolut de neuitat @ Delia Marc says: 11 March, 2009 at 13:16Nu, nu ma refer la mica cofetarie particulara de pe Eminescu, ci intr-adevar la una de pe Calea Dorobantilor, pe partea dreapta, cand ma duceam la Balet, venind cu tramvaiul 26 din Vatra Luminoasa pe Stefan cel Mare si pe partea stanga cand ieseam.Studioul dnei Penescu era pe str. Brazilia, cotind pe strada Madrid, exact in fund , doar sa treci strada. Intrai in curte pe partea dreapta a cladirii si intrai la stranga la subsol. N-aveam dusuri, ci doar o mica salita sa ne schimbam hainele si o toaleta La pian canta insa dna Iser, sora pictorului Josif Iser, iar ajutoarea organizatorica era dna Lulu, fiica unui General, tot un FOST . Maestrul Filip facea niste papuci de balerina f. frumosi si de calitate, in comparatie cu ce-am vazut apoi si prin Germania.Intr-o zi a aparut Pastorel Ionescu, casatorit acum cu o colega de-a mea, Ioana Casetti, fosta sotie a regizorului de TV Lazarov. El trebuie sa mai stie, fiindca eu eram mai mica, sa fi avut vreo 14 ani, dar nu erau decat vre-o doi baieti la noi iar el era un tanar f. bine ca si frumosul sot al dnei Penescu, dl. Genatini, un italian care nu muncea Am avut doua colege f. frumoase, fiecare in felul ei, care-au murit f. devreme: pe Rolanda, o fata f. subtire si sofisticata, balerina talentata, care s-a maritat cu un violonist de la Filarmonie, dar a murit de cancer, si pe Wanda, o fata blonda ci ochii verzi, ce se uita un pic crucis, rusoaica albva, ce a murit la cutremur.Uneori, cand ieseam, mama imi dadea cate-o prajitura, la unul din ultimii meseriasi particulari, cofetarul de pe Dorobanti, vizavi, intre strada Amman si Intr. Ar Ah, ce Cataifuri Niste patratele de vreu 5 5 cm, umplute cu frisca, acoperite cu un capac dintr-un aluat crocant in forma de vermicelli , deci niste macaroane f. f. fine Dar ce Eclairuri, Savarine, Sarailii Avea niste Piersici facute din martipan, o minune.Alta cofetarie buna era la Scala, dar aceea nu era asa de sic , cat a fost cea de la Nestor . Mai tarziu s-a deschis una in Blocul Turn de langa Palat. Acolo avea Amandine, Joffre si Mascote bune.Acum 2 ani am cautat mult pana sa dau de o cofetarie-n centru ajungand la una f. mica in Piata Amzei, care are si Laborator propriu se lauda vanzatoarea, dar nici macar un loc sa stai Ce pacat.Mai tarziu s-a deschis Barul Katanga pe Bulevardul Magheru, dar acolo era lume mai dubioasa si pestrita Si apoi s-a mai deschis Casata , visavis, mai spre Piata Romana, in care astazi este McDonalds-ul, daca nu ma-nsel.Mutlumesc Delia Marc si ptr. indicare cartii lui Victoria Dragu Dimitriu.Poetul Mihai Cantuniari descrie-n cartea lui Barbatul si cele 3 morti ale sale cum decade si apune -o clasa de mari burghezi , cam ca-n romanul Ghepardul al lui Tomasso di Lampedusa. Familia lui a mai posedat inca prin anii ’60, o VIE si o VILA la BREAZA care s-au pierdut pe parcurs Ma impresionat f. mult o fraza care zice totul: Imbatranind tacut pe Canapele roase . Cata pasivitate si cata resemnare Cristian Tantareanu s-a casatorit cu Doina, fata Arh. Smantanescu de la coltul unei strazi vecine cu a mea, moarta prin 1984, la numai 40 de ani de cancer. Asa si-a inceput el cariera de imbogatire Un alt vecin nou venit prin anii ’80 este un taran badaran afacerist, care-a castigat cu taxiul Fosta proprietareasa a facut prostia sa-si vanda casa ajungand la sfarsit in strada murind, f. saraca Alt vecin mi-a devenit fostul nostru SECTORIST, probabil cu ajutorul lui Secu . Si el s-a facut dupa ’90 taximetrist avand bani cu carul Cam asta este societatea noua, o RASTURNARE de CLASE si OAMENI.
Cred ca e si o intelegere griesta a ceea ce inseamna role-models, avem prostul obicei de a copia ce vedem la ceilalti in loc sa invatam si sa ne gasim propriul mod de a oferi exemple, de a coach-ui sau de a fi manageri. Pentru ca role-models avem, doar ca ii alegem mai putin inspirat.
Pentru ca in alta parte, nu trebuie sa fii eisogt ca sa fii fericit.Si poate nu sunt atatea probleme in jur ca sa trebuiasca sa fii ignorant.Altundeva, si oamenii cu IQ ridicat sunt fericiti.Poate aceste axiome sunt valabile si in alte parti, insa la noi, e mai usor sa fii eisogt, ignorant si nesimtit, decat sa respecti si sa ai bun simt. Si uite de ce unii sunt relaxati.Nesimtitii sunt cele mai fericite personaje. Ei nu au probleme. Ei sunt relaxati.p.s. repetarea unor cuvinte in comentariul curent nu e o simpla coincidenta.