Simțeam cum picăturile perfuziei aveau un ritm mai regulat decât cel al inimii mele, contopită de valul de adrenalină consecutiv întâlnirii cu C.B. Amestec de culori de sfârsit de iarnă, promisiune de început al zilei cu un soare cu dinți.
Pierdut într-un timp care curgea ciudat, veneam înapoi înspre viață. Trecutul părea incert, viitorul cu o notă imperceptibiă de speranță.
C.B. părea din alt film, în care nu se amesteca politica cu corectitudinea. Era o prima evadare din închisoarea simțurilor înghețate. Am strigat sau am vrut să strig de fericire.
Mi-a trimis pe whatsapp Coming back to life, Roger Waters, Pompei 2016. Era sa scap telefonul, tremuram. Poate de emoția începutului de drum, sau din cauza clipului care mă ducea acasă, out of Vietnam.
Avea o vulnerabilitate de o feminitate atât de intensă, incat incercam sa pun intre noi bruma de civilizatie, inainte de a o savura pana dincolo de Timp. Era întruchiparea genului acum și aici, fie ca erai în citadelă, înainte de a fi cotropit de trupele de comando ale muhajedinilor, fie că staționai câteva minute în față la San Pietro.
Eram împreună unul din nebunii marilor orașe, cum ar zice Nichita, începea din orice. Din mlădierea unei șuvițe de păr, din rechizitoriul scurt ca un tais de briciu al ochilor de un albastru complex, care evocau focul care mă cuprindea și pe care îl împărtășeam simțurilor ei dezlănțuite asemeni unei ploi de vară.
O posedam asemenea brutei primare, genul Myke Tyson, în stare să-și muște și regele daca era nevoie, în timp ce-i ofeream un buchețel de flori de Nu-mă-uita.
Contradictie intre suflet si minte, boredeline de simtiri duse dincolo de cunoastere. Abisuri in care mintea patrundea timid, in timp ce sufletul incepea dansul primaverii in ritm de Vivaldi.
Totul sau nimic, Rien ne va Plus fără C.B. Desi am cunoscut-o de câteva zile, noi punem de o nuntă. Care va fi prelungită în Cer.
Magie a Zburătorului la sfârsit de iarnă. E vis sau realitate ?
Cert e că nu mai am nevoie de pefuzie. Iar camera rece e învaluită de un soare cald, care îmi dă brusc o poftă ciudată de viață.
Arunc tuburile de pe mine, iar pe cearceaf simt parfumul florilor de frezia. Era parfumul lui C.B., zăpada se topea, iar între noi aveam magia Divinitătii.
N.r. Această poveste se inspiră dintr-o situație de viată reală. Orice asemănare cu fapte sau personaje din viata reală este totuși definitiv exclusă. S-a întâmplat în România, în anul de grație al domnului 2020, în urma unei povești de dragoste întâmplate pe site-ul Sentimente.ro, și povestită subsemnatului.
Multumesc.
