Intr-o zi, nu stiu cum parca sa raspindit in fiinta mea intreaga o mireasma imbatatoare si dulce. Un nume a inceput sa mi se plimbe prin minte, prin suflet, pe buze. Un singur nume, al lui. Nu, nu stiu ce s-a intamplat. Poate ca stie el. EL stie tot. – Si tu… tu ce stii? – Eu… stiu ca il iubesc. – Si toata ziua ce faci? – Il astept. – Il iubesti? ma intreaba un demon. – Da, raspund vrajit, intr-un zambet in care se topesc toate bucuriile mele. – Nu mai ai ochi? – Ba da, dar il vad doar pe ea. – Si iti ajunge? – Da, imi ajunge, bag de seama uimit. – Si cu ce vezi, cerul, copacii? – Cu ochii ei – Si cand ti-e sete ce faci? – O sarut. – Si cand vrei sa-ti inmoi buzele in apa limpede, buna? – Apa o simt pe buzele EI. – Dar bine, de ce? – Fiindca mi-e drag. Dragostea mea fata de ea nu-i nici ratacire, nici zig-zag de incantatoare patimi si disperari fara sfarsit, Iubesc, o iubesc cu toata fiinta mea….asa cum respir: egal, iremediabil si pentru totdeauna…..doar pt ea..,o chiama Silvia`ingerul meu`..Si vreau sa mai spun…,Ka..,daca ma vezi ca ma plimb cu altcineva nu e pentru ca o iubesc ci pt ca tu nu meritzi sa te plimbi cu mine… Daca ma vezi zambind din nou, nu e pentru ca te-am uitat ci pt ca m-am saturat sa plang dupa tine… Cand `cad` indragostit de altcineva nu e pentru ca am vrut-o ci pentru ca tu nu ai fost niciodata acolo sa ma prinzi si sa ma iubesti din nou…,si iar si iar..,asa cum imi spuneai
