I-am cerut numarul de telefon, mi l-a dat, ne-am intalnit undeva prin oras, dupa care s-a legat o prietenie. Eu am fost plecat trei luni in SUA si s-ar parea ca departarea mai mult ne-a unit. Si am revenit in tara si am luat decizia de comun acord ca mai merita o sansa. Nu pot spune ca a fost ceva fulgerator, la prima vedere, fluturi in stomac samd. Relatia se bazeaza pe bunatate, blandete, bucuria de a fi unul cu celalalt, cumpatare, sentiment de ajutor de a fi mereu in preajma si de a avea momente in care sa putem sa ne spunem unul altuia orice. Cu ajutorul ei am iesit din nebunia in care traiam. Ea mi-a spus ca a intalnit multi barbati care ii spuneau „Hai la pat” ceea ce nu e frumos. Asta a fost ultimul lucru la care m-am gandit. Prima data am vrut sa vad sufletul omului. Avem fiecare experientele noastre mai putin placute, tabieturile noastre. In decursul anilor, prin frecare orice piatra… colturile ei se rotunjesc, si la 60 de ani va pot spune ca toate colturile s-au rotunjit. Nu mai sunt asperitati care sa zgarie. A fost ceva frumos si sper din tot sufletul sa continue si cred ca nu mai are rost sa mai caut pentru ca am gasit deja.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.