Povești de succes

O viata de om: Y & X

By august 5, 2015 No Comments

Imi doresc sa scriu atat de multe, incat nici nu stiu cu ce sa incep…Este 01:57 din 19 iunie 2008. Au trecut aproximativ 20 de minute de cand am incheiat convorbirea telefonica cu Nicol. Incep sa fac progrese…in doar 20 de minute am reusit sa ma calmez (oarecum) si sa nu mai plang. Oricum sunt inca destul de bulversat. Dar de ce plang? Oare am vreun motiv? Poate ca da, poate ca nu, sau poate sunt doar un om bolnav psihic care gaseste prin plans un medicament. Dar oare ma poate intelege cineva? Am atat de multe intrebari, dar nu stiu cui sa le adresez. Sunt atat de dezamagit de viata si am impresia ca mi-a fost scris sa sufar atat timp cat voi traii. Oare cat timp voi mai suferii? Si oare chiar merita sa astept sa ma conving, sa ma trezesc la batranete ca banuiala mea s-a adeverit? Sincer… nu cred ca merita sa astept. Pentru ce sa mai astept? Oare cat poate suporta un om? Pe zi ce trece, imi pun din ce in ce mai multe intrebari si nu stiu cum se face ca nici o data nu gasesc un raspuns… Poate nu exista raspuns sau poate doar eu am o problema (psihica) de nu-mi pot explica… Dar oare cum pot afla daca am sau nu o problema psihica? Un medic imi va putea spune? Ideea este ca nu prea am incredere in ei; 50% sunt incapabili si 50% sunt excroci. O anume doamna Nicol sustine ca `da` am o problema psihica… Dar de ce oare este asa de sigura? Oare chiar atat de bine ma cunoaste? Oare chiar atat de mult m-a ascultat? Chiar nu stiu… Ne-am cunoscut cu aproxipativ 5 luni in urma. Ma simteam singur, imi doream o aventura cu o femeie. Intr-o oarecare zi am deschis messenger-ul si am vazut-o on-line. Era la mine in lista de `pizde`… mai vorbisem cate ceva in urma cu cateva luni despre una alta… Id-ul de mess. il aveam chiar de la ea. Mi-l daduse intr-un mesaj de pe un site (Noi2), unde avea si un profil. Tin minte ca imi spusese ca, profilul il facuse, doar asa… sa cunoasca si ea lumea… Ciudat, avand in vedere ca `Noi2` numai prin definitie inseamna ceva. Ca sa nu mai vorbim ca respectivul site este clar un site de futareala. In fine… sa revin…. Vazand-o on-line, m-am gandit ca nu ar strica sa incerc, poate cine stie chiar aveam sanse… Cam asta am si facut, am dat un `buzz`, am intrebat-o daca ma mai tine minte, mi-a raspuns ca `nu`, am incercat sa-i explic cam cum am ajuns sa am id-ul ei, dupa care i-am cerut numarul de telefon sub pretextul ca urasc sa tastez. Nici nu a stat prea mult pe ganduri si mi-a scris numarul ei (un numar de Orange, tin minte…). Chiar ma bucurasem. Am gandit ca daca a `colaborat` asa de repede sunt cele mai mari sanse sa ajung sa ma culc cu ea in cel mai scurt timp. Am sunat-o, am schimbat vreo 2-3 vorbe (aberatii din punctul meu de vedere), iar in aproximativ 3 minute i-am propus sa ne vedem la o cafea sa schimbam cateva vorbe fara nici un fel de obligatie (cica). N-a ezitat prea mult, acceptand sa ne vedem cand iese ea de la munca, in jurul oreri 17, in aceiasi zi. Mare bucurie pe capul meu…asa repede sa cedeze… era clar ca la intalnire nu mi-ar fi luat mult timp sa o aduc in patul meu pentru o partida buna de sex… M-am `echipat` corespunzator si am plecat la intalnire. Intalnire fixata la orele 17 in fata sediului unde lucra. Am ajuns la locul stabilit, iar pe la 17:05 si-a facut aparitia. Hm! Ce descopar? O femeie frumoasa, care nu isi arata cei aproape 40 de anisori; un corp excelent, o tunsoare oarecum pe gustul meu si niste ochi inlacrimati, superbi. Nu prea pot intelege de ce acum, cand am scris aceste randuri am inceput sa plang iar…in fine…Ne-am prezentat si am facut cativa pasi la un barulet din apropiere. Acolo, intre un cappucino si o apa plata, am incercat sa schimbam cateva vorbe, despre noi in general. Ce sa vorbesc eu? Eram vai de capul meu… Nu mai avusesem o intalnire de foarte mult timp si eram foarte emotionat. Incercand sa scap de emotie am inceput sa pun o serie de intrebari (ce a facut pana atunci, cu cine, unde, ce-si doreste s.a.m.d.) Hm! Nu-mi venea sa cred… eu emotionat? Ce sa mai imi duc eu planul la indeplinire in halul in care eram… Am pus intrebari iar pe timp ce primeam raspunsurile am descoperit ceva interesant. Femeia cu care ma intalnisem nu era chiar o femeie usoara, asa cum banuiam eu. Era chiar o femeie calda, cu un suflet aparent bun, o femeie inteligenta, care avusese parte de o viata mai putin dreapta; casatorita de tanara cu un barbat mai in varsta, ajungand la concluzia ca nu poate iubi; un accident auto extrem de grav, din care multa lume o invidiaza ca a scapat cu viata (32 de fiare in picioare) si multe altele… un inger fara inger pazitor… Mi-a placut… Numai ca, mi-a placut intr-ul alt sens decat cel de `buna de p.`. In fine…am stat acolo cu ea vreo 2 ore de vorba, dupa care am condus-o la metrou, urmand sa mai vorbim…Ma pusese mult pe ganduri… Aproape ca uitasem de ce ma intalnisem cu ea… A urmat o zi in care am vorbit putin la telefon si am stabilit ca merita sa ne mai vedem. A trei-a zi ne-am intalnit din nou. Tot in fata la ea la munca, tot pe la 17. De data asta am facut putin mai multi pasi impreuna, mergand la un alt bar-pizzerie. Acolo cam la fel…eu intrebari, ea raspunsuri; ea extrem de sincera, eu extrem de actor. Pai ce mama dracu` puteam sa-i spun eu despre mine? Ca avusesem o viata de rahat, cu 6 ani de heroina, tot cu 6 de furaciuni de toate felurile, doua casnicii ratate, casatorit inca cu o femeie care practica prostitutia ca sa se drogheze, 3 mandate de executare a pedepsei cu inchisoare (1,3,1), o groaza de arestari pentru furt, proxenetism, detinere de droguri si altele… Indiferent ce as fi vrut de la ea, nu aveam cum sa-i spun adevarul… Pe deasupra femeia asta chiar incepuse sa-mi placa si eram derutat, pentru ca era genul de femeie cu care mi-as fi dorit sa traiesc toata viata. Si uite asa a trecut si a doua intalnire…vorbe si vorbe, intrebari si raspunsuri, ea sincera eu mincinos. Am condus-o din nou la metrou si fara nici un fel de atingere…la fel…`mai vorbim`E! Tin minte exact ca inainte de a trei-a intalnire (cam a 4-a zi), am vorbit la telefon, iar ea mi-a spus: `tre` sa ne vedem ca am o veste`. Am intrebat daca e buna sau rea si mi-a spus ca e cam rea… Chiar dinainte de a o vedea, incepusem sa ma simt cam aiurea… Ca de obicei la aceiasi ora, in acelasi loc…cativa pasi impreuna, oprindu-ne de data asta la SprigTime. Intre un sprite si un prigat de piersici, tot trageam de ea sa-mi spuna vestea iar ea tot evita. La un moment dat am auzit-o spunand:`vreau sa te pup`. M-am facut ca nu aud deoarece eram foarte derutat si ea a repetat… M-am intins spre ea si ne-am pupat. Nici n-am cuvinte sa spun cum a fost… Doamne! O cunosteam doar de 4 zile si deja imi intrase la inima… Dar nu apucam sa schimbam prea multe vorbe ca-mi spune:`uite! eu as vrea sa renuntam`. Am simtit ca cazuse cerul pe mine…deja ma indragostisem de ea… A invocat ca are foarte multe probleme( spital, divort) si ca ar fi cel mai bine sa ne despartim. Am incercat sa-i explic ca vreau si pot fi langa ea cand va dori sa isi rezolve problemele, dar aproape ca in zadar… Am condus-o din nou la metrou, de data asta la Unirii si i-am spus ca am sa-i scriu ceva pe mess, iar ea m-a rugat sa nu o fac, doar sa o las asa. Nici nu coborase scarile bine ca am si sunat-o. Chiar nu-mi doream sa o pierd. Am rugat-o sa nu faca asta si iata ca a venit si prima lacrima. Doamne! Tin minte ca eram copil cand plansesem ultima oara… Incepusem sa o iubesc… Nici macar nu puteam sa explic ce simt. Mai avusesem eu un sentiment pentru fosta sotie, crezand atunci ca iubesc… Adevarul era ca ceea ce simteam pentru Nicol era diferit si mult mai puternic. Imi era foarte greu sa cred…se intamplase prea repede. Nu am putut pune punct relatiei, eu fiind cel care insista. Intr-o urmatoare zi dupa serviciul ei am mers intr-un bar de pe str. Academiei. Era intr-o vineri (29 februarie). Am stat de vorba, am baut Mai Tai si dupa vreo 2 ore ma intreaba:` ai vrea sa mai raman cu tine putin?` Era pentru prima oara cand avea de gand sa stea mai mult, chiar daca la toate intalnirile preceden
te insistam sa mai stea, dar ea ma refuza… De acolo am plecat la un alt bar in P-ta Amzei, un bar dragut, cu canapele confortabile. Foarte destrabalati, neavand nici o treaba ca eram in public, mai aveam putin si ne desbracam de tot. Atunci, intr-un moment mi-a spus:`te iubesc!`. Am crezut ca nu aud bine. Imi doream din tot sufletul sa fie adevarat sa nu fie din cauza bauturii sau…in fine… am stat pana pe la 12 noaptea impreuna si pentru prima oara am condus-o acasa.In cateva zile urma sa se interneze in spital pentru a scoate fiarele montate de ortoped in urma accidentului. Vorbeam la telefon zilnic si ma rugam de ea sa ma lase sa fiu alaturi de ea in spital, ea refuzandu-ma categoric. La cateva ore de la internare, am sunat-o si, spre norocul meu, nu a raspuns ea, ci un nepot care, foarte sociabil, mi-a dat relatii unde o pot gasi. M-am dus imediat…chiar imi doream sa o vad, chiar simteam nevoia sa fiu langa ea. Am stat langa ea vreo 2 ore, dupa care am plecat. Era un salon de femei si nu puteam ramane peste noapte si pe deasupra ea avea nevoie de odihna, a doua zi urma sa se opereze.In ziua cu operatia de dimineata, cand m-am dus acolo, am gasit-o inconjurata de aproape toata familia ei. Nu mai cunoscusem pe nimeni din ai ei pana atunci. Ea ma rugase sa am grija ce vorbesc, mai ales in privinta varstei mele (o alta problema mai ales pentru ea). La cateva ore a intrat in operatie, a durat vreo 2 ore dar totul a mers perfect. Cand a iesit, mai mult adormita din cauza anestezicului, dupa ce a fost pusa in pat am auzit-o intreband:`unde-i Dennis?` Nu-mi venea sa cred…din toata familia ei, ea primul lucru care l-a spus, intrebase de mine. Sincer nu pot descrie cam cum am putut eu sa ma simt… Cat puteam fi de fericit. Femeia pe care deja o iubeam, avea un sentiment pentru mine. Nu stiu cum se face ca, chiar daca eram intr-un spital, ma simteam foarte bine langa ea. Si acum, dupa atata timp, imi vin in minte toate clipele petrecute cu ea in acel spital, (cand am vazut-o pentru prima data complet goala, cand o luam in brate sa o duc sa fumeze, cand stateam langa ea la marginea patului si o mangaiam, cand o sarutam, mai mult pe ascuns ca imi era rusine de mama ei). Toate aceste clipe traite, mi-au marcat viata. Am 34 de ani si din viata asta nu am ce sa imi aduc aminte cu placere in afara de clipele petrecute cu ea.La cateva zile s-a externat si familia ei a dus-o acasa, iar eu inebuneam ca nu mai puteam sa o vad. Vorbeam la telefon si ma rugam de ea sa ma lase sa vin, iar ea ma refuza. Pana la urma m-am dus fara voia ei. Tin minte ca eram extrem de racit si nu vroiam sa-i dau raceala, deci nici nu am putut sa o pup… Zilele au trecut si eu hotarasem sa ma intorc in Cipru de unde venisem cu cateva zile inainte sa o cunosc. Ma hotarasem sa plec pentru doua luni, timp in care ea sa aiba timp sa-si rezolve asa zisele probleme. Si iata ca a venit ziua cand am plecat. Tin minte ca primul lucru pe care-l facusem cand am ajuns in aeroport in Larnaca am sunat-o. Deja simteam ca e viata mea, iar eu eram la 2000 km, pe o insula si aveam de stat cel putin doua luni si mai aveam o problema grava: Ea nu stia nimic despre trecutul meu. Doamne! o mintisem prea mult… cand sa-i fi spus? In spital? Ma macina tot timpul gandul asta. Nu stiam cum sa fac…imi era frica sa nu o pierd. Atunci m-am hotarat ca o voi face cand ma voi intoarce in tara. Nu vroiam sa-i spun la telefon, era mult de spus si prin telefon era greu… Zilele au trecut, eu in Cipru, ea acasa incercand sa se recupereze, stand foarte mult pe internet a descoperit una dintre minciuni. Era vorba despre o femeie cu care avusesem o aventura mai prelungita. M-a intrebat…am facut gresala sa persist in minciuna si de atunci nimic nu a mai fost bine intre noi. Ma rugam sa ma inteleaga, mai ales de ce am persistat in minciuna, ca pur si simplu mi-a fost frica sa nu o pierd, dar o facusem sa sufere prea mult. Timpul trecea, iar eu aproape ca nu exista zi sa nu plang. O iubeam mult de tot si nu aveam putere sa fac nimic ca sa ma ierte. Vorbeam aproape in fiecare zi cu orele la telefon si situatia era roz.Si uite asa au trecut cele 2 luni, iar eu m-am intors in tara. De cum am intrat in casa am sunat-o. Chiar in ziua aceea reincepuse munca. Desi certati, am insistat sa ne revedem si m-am dus sa o astept. Din acea zi si pana in prezent (aproximativ 5 saptamani), am avut o relatie cu ea in care ne vedeam 2 zile si 3 zile nu. O relatie cu certuri aproape zilnic, ba la telefon, ba personal si cu toate astea eu o iubeam din ce in ce mai mult. Intr-o oarecare zi cand ne-am vazut si am mers intr-un bar mai retras, am inceput sa ne destrabalam ca in zilele bune… ne era bine. Atunci pentru prima oara am simtit nevoia sa ii sarut partile cele mai intime. Ma simteam asa de bine cand o faceam, era extrem de dulce. Numai ca clipele astea nu durau prea mult…trebuia sa se intample ceva sa ne certam iar. Mai erau si zile (ca de exemplu alaltaieri) cand timp de cateva ore ne-am simtit impreuna ca doi oameni care parca s-ar cunoaste si iubi de o viata. Si iar intrebari fara raspuns: Oare ce mai simte femeia asta pentru mine? Cu cateva ore in urma, dupa ce am asteptat-o sa iasa de la munca, ne-am plimbat putin, am fost la o terasa am baut sucuri si am mancat cate o gustare. Nu ma simteam bine. Exagerasem cu cofeina din redbull si coca-cola. A avut grija de mine, m-a alintat, iar la un moment dat cand o conduceam spre casa, in metrou, dintr-o oarecare discutie, mi-am amintit de copilaria mea deloc fericita, ba din contra…copilarie extrem de grea, care din pacate a lasat sechele prea mari in capul meu… Nopti de cosmar pana in ziua de azi, amintiri de pe la 3 anisori cand eram batut ca nu stiam poezii (de parca ma invatase cineva),majoritatea din cauza unei bestii cu chip de om denumit `tata`. Sincer nu mai doresc sa intru mai mult in detalii, pentru ca de fiaecare data cand imi amintesc, bufnesc in plans si nu ma pot controla… si sa revin… eram cu ea in metrou si dintr-o oarecare discutie mi-am amintit. Nu am putut rezista, am inceput sa plang…nu ma puteam abtine, nu ma puteam controla desi imi doream sa ma opresc din acea criza. Nu am reusit…nu mai gandeam rational…iesisem din metrou impreuna, incerca sa ma faca sa ma opresc din plans dar fara suces. Cand am iesit de la metrou, ea fara sa-mi mai spuna nimic, a plecat inspre statie iar eu, intr-o directie opusa. Tot nu ma puteam opri din plans. Am simtit-o ca ii e rusine cu mine si de asta a plecat. Eu nu mai rezistam si simteam nevoia sa ma tina in brate…ea si doar ea; pentru ca pana in prezent nu avusesem curajul sa vorbesc cu nimeni despre copilaria mea si despre ce ma macina. O alesesem pe ea sa-i spun, sperand ca ma poate ajuta, sprijinindu-ma macar moral sa ma faca sa trec peste asta. Dar facusem o alegere gresita. Desi o femeie inteligenta cu un suflet aparent bun, desi femeia care avea o relatie cu mine si care uneori pretindea ca ma iubeste, nu a avut puterea sa ma inteleaga, nu a avut macar rabdare sa vada ce este in sufletul meu. A considerat ca nu era momentul potrivit, mai ales avand in vedere ca era posibil sa o cunoasca lumea prin zona. Eu nu ma puteam opri din plans, m-am dus dupa ea si am rugat-o sa ma tina si pe mine 1 minut in brate. Chiar aveam nevoie de asta, cred ca era singura care ma putea ajuta, dar ea ma refuza ruganduse sa vina maxi-taxi-ul mai repede sa scape de mine. Ajunsesem sa cred ca avea intalnire. Era prea disperata. Spre ghinionul ei masina nu venea iar eu insistam. Vroiam doar 1 minut sa plang pe umarul ei. La aproximativ jumatate de ora, a acceptat. Am mers in apropiere pe o bancuta, plangand am pus capul pe umarul ei. Nu ma puteam abtine…plangeam din ce in ce mai tare. Nu stiu daca am apucat sa stau 10 secunde in bratele ei, ca a inceput sa faca o criza de nervi cum nu o mai vazusem niciodata. Nu ma asteptam la asa ceva si asta m-a socat incat m-am oprit instantaneu din plans. A continuat cu criza aproape 1 ora. Nu ma lasa nici macar sa o ating. Imi spunea ca ii provoc sila si ma ruga sa plec. Imi doream sa mor si nu era prima data dar de data asta chiar simteam ca nu mai doresc sa traiesc o secunda
. In final a venit un autobuz si s-a urcat in el. Asta a fost…De atunci nu au trecut decat cateva ore iar eu nu ma pot calma. In aproape 5 ore am scris cateva randuri printre miile de lacrimi. Simt ca nu mai am de ce sa traiesc…Mi-as dori si eu o viata normala, sa iubesc sa fiu iubit sa nu mai am cosmaruri s.a.m.d.Si iata ca dupa toate astea nu-mi pot raspunde la atatea intrebari… Oare Nicol are dreptate cand spune ca sunt bolnav? Oare chiar ma cunoaste? Oare m-a iubit vreodata?Il rog pe D-zeu sa ma ierte ca nu o pot intelege! Si sa ma ierte si pe mine pentru ca am avut nesimtirea sa ma nasc! Sincer nu-mi pot explica de ce m-am nascut sa sufar. Iar daca acest D-zeu nu ma asculta, atuci il rog pe Dracu sa-mi faca o vizita, ca pana la urma e unu` si acelasi…Dennis

Hai pe Sentimente

Leave a Reply