Povești de succes

Poveste cu bad end: Andreea & Y

By august 5, 2015 No Comments

Ora 3 am 13.07.2010…dupa, cred, ultima “conversatie” monolog…. Voi spune o poveste traita de mine, nascuta dintr-o curiozitate imbinata cu dorinta de a reabilita un suflet pierdut dar cu “bad end”. Mi-as dori sa aflu ce parere au si altii despre asta, daca si unde am gresit eu….Dar, o spun din start, nu am talente scriitoricesti…sper sa reusesc sa ma fac inteleasa… La momentul actual, sunt o persoana, o femeie la 42 ani care nu cred ca stie ce este iubirea….simtita si traita nu am avut “love story”-ul pe care multi oameni il cunosc… O sa o iau de la inceputuri… Sunt casatorita de 19 ani cu un om extraordinar pe care, poate, multe femei si l-ar dori de sot. Medic de profesie, inteligent peste medie, cult, care-mi poarta o iubire uneori inexplicabila … se va intelege pe parcurs. M-am casatorit cu acest om din dorinta de a cunoaste iubirea dar cu timpul. Acum 19 ani, cand am acceptat casatoria cu el nu-l iubeam. Cu stiinta si acordul lui. El da. Am incercat in decursul traiului impreuna s-o fac. Fara rezultate pozitive. Nu am putut sa-l iubesc desi o merita. Parca un obstacol foarte rigid si mare m-a impiedicat s-o fac. Nu am putut decat sa-l respect ca om, ca prieten, sa-l consider mai curand fratele mai mare pe care nu l-am avut. M-a rasfatat din toate punctele de vedere permitandu-mi multe “nereguli” intr-o casnicie. Veti intelege… Cu ceva timp in urma (5 ani) am cunoscut pe cineva. Am sa-l denumesc X pe parcursul povestirii. Acest om mi-a aratat, pentru o scurta perioada de timp, cam cum s-ar defini iubirea. Prin vorbe, fapte, gesture…tot. Era tot ce-mi puteam dori de la un barbat. Cald, tandru, iubitor, atent…intr-un cuvant TOT. Nu o sa reusesc niciodata, oricat de profund as analiza toata acea perioada cu am gresit si ce l-a determinat sa puna punct. Am fost distrusa din toate punctele de vedere cand am realizat ce-am pierdut. In timpul relatiei nu l-am pretuit ca acum si n-am stiut sa-l tin langa mine pentru totdeauna. Cred ca pe acest om l-am iubit. Am trecut printr-o perioada tumultoasa…nu reuseam sa ma opresc din plans, nu se intelegea nimeni cu mine…. Multi prieteni m-au sfatuit, la acea vreme sa incerc sa ies din asta gasindu-mi pe altcineva care, poate, va compensa pierderea. A durat 6 luni si am pus in practica sfatul …dar, am dat din lac in put…si aici incepe acea poveste cu bad end de care am mentionat la inceput. Am cunoscut pe cineva (Y in povestire)…tot pe internet…30 iulie 2006 (zi nefasta pt mine, cred). Totul a inceput cu o lunga conversatie pe mess. Eu incercand a iesi din impasul psihic, fiind si o persoana expansiva, sociabila eram extrem de vulnerabila la acel moment. Tehnica lui de a cuceri o femeie era sinceritatea. Cel putin pe asta a mizat in discutia de pe mess. Din vorba in vorba a ajuns sa-mi povesteasca, un pic “intrigat” de povestea mea despre X (asta facea parte din scenariu) “tot” despre el si despre adevaratele “greutati” ale vietii. Am constat ca era o curiozitate pt mine. Un gen de om cum nu mai cunoscusem pana atunci si nu in sensul bun. Un om cu f multe “tinichele” legate de coada. Insemnand puscarie pt droguri, proxenetism, excrocherii. Din curiozitate, vrand sa aflu cum percepe mentalul unui astfel de om realitatea vietii de zi cu zi…l-am invitat eu la o cafea (ulterior am aflat ca si asta facea parte din scenariul lui, sa ma faca pe mine s-o spun pt ca n-avea un leu, abia iesise din inchisoare. A acceptat invitatia considerandu-ma o “sora” pe umarul careia avea nevoie sa planga. La acea intalnire prelungita mi-a pus pe tava viata lui. Atat cat a considerat necesar sa stiu pt inceput. Am baut cafea iar dupa, plimbat…Cismigiu…Iesind de la terasa mi-a spus ca nu ma poate vedea ca pe o sora, ii trezesc alte “interese”, eram ceea ce nu se astepta sa intalneasca. O femeie interesanta, inteligenta etc. Toata intalnirea…prelungita cu vizita la fratele sau la munca si condus pana aproape de casa…am vorbit si eu si el despre viata fiecaruia. Povestindu-I despre ce ma durea…brusca rupere a acelei iubiri (X)…a facut cateva gesturi (mi-a aruncat un breloc daruit de X in lacul Cismigiu) si mi-a spus ulterior, la despartirea din acea zi ca el, ca, daca accept, el v-a reusi sa mi-l scoata definitiv din cap pe X. Am negat fireste dar nu am refuzat oferta pentru ca si eu aveam nevoie de “tratament”.. Stiam insa ce simt. Nu am luat in considerare, nemaicunoscand un asa om, ca asta-mi va distruge viata. Si nu in sens bun. Om inteligent dar imatur, misogin – cu o pronuntata aversiune fata de sexul opus, cu un pregnant simt al stapanirii sexului feminin, cu o parere uneori exagerat de buna despre sine (vezi aici apropierea simptomatica de paranoia). Inteligenta i-o constatasem deja dar restul nu. O gandire imatura, formata intr-un mediu si un anturaj nefast. Am incercat sa incepem o relatie, bazandu-ma pe fondul bun pe care-l descoperisem eu. Nestiind si negandind la ce ma inham. Chiar si financiar… eu nefiind niciodata un om instarit. Fiind fost puscarias nu “reusea” sa se angajeze, ca atare, niciun venit. Tot timpul sustinut de mine si din acest punct de vedere, pe langa sprijinul moral solicitat de el dealtfel de nenumarate ori. La inceput a fost bine. In august, au venit niste prieteni de-ai lui din Germania…am mers cu ei la mare…super…acolo (ca ambient) am considerat “necesar”, pt mentalul lui, sa-i spun pt prima oara “te iubesc”. Reactie socanta, surprinzatoare. “Suparat” ca-i spun in soapta asa ceva, urlete, scene etc Vroia sa declar in fata tuturor asta…poate din prea multa mandrie si incredere in el… Astfel de semnale de alarma veneau tot timpul. Eu, mi-am propus sa reusesc sa-l scot din starea de imaturitate mentala, sa-l duc pe un alt drum, sa-i arat o alta fata a vietii – o viata civilizata, a unui om cu o educatie ceva mai ridicata de a lui si sa-i arat si o altfel de persoana (femeie) onesta si curata psihic. La fel ca nesiguranta unui viitor mai “roz”. Asa i-am permis, cu timpul, sa mi se urce in cap. Din ce in ce mai mult. Eu am incercat sa fac tot posibilul, sa-l fac sa se simta iubit, nedocumentandu-ma ce-i drept despre acele “semnale” pe care le primeam. O mare greseala. Cu timpul, a reusit, nu-mi explic cum, prin puterea mentalui lui probabil, o personalitate mult prea puternica pt mine…o naiva, o inocenta la vremea aceea, sa cam puna stapanire pe mine. Psihic inainte de orice. Si, mai grav, aici din nou o majora greseala a mea, l-am situat pe el pe primul plan, acordandu-i lui toata atentia si timpul meu, neglijandu-ma pe mine. Tot sperand sa reusesc in a-i reorienta gandirea si comportamentul spre un alt sens. Domnul misogin…desoperire ulterioara…dispretuia femeia, o umilea, o facea sclava “barbatului”. O gandire infantila nedezvoltata datorita si anturajului in care a crescut. Si nu in ultimul rand extrem de materialist. Crezand ca-i fac bine si ii e bine facand asta, i-am permis, dar nu fara explicatii la fiecare moment dat, contrar principiilor mele si sperand sa vada in asta realitatea acestor timpuri o data si in alta ordine de idei sa-l fac sa ma cunoasca si de ce nu, sa ma iubeasca. Sa aprecieze tot ce faceam pentru el, in scopuri cat se poate de nobile, nicidecum ostentativ sau rautacios. Trecuse un an si ceva deja…se apucase intre timp din nou de consum heroina. Cei care au avut de-a face cu acest gen…stiu si inteleg prin ce-am trecut. Nu am fost de acord NICIODATA cu asa ceva. Am incercat pe toate caile sa-l fac sa renunte. Repet fara o informare a mea clara despre tagma acestot oameni si impactul dureros de grav al acestui consum asupra creierului. Mers si la spital specializat cu el…de n ori. Luat de n ori medicatie pt incetarea consumului de heroina. Nu am stiut ca este mult mai puternica decat orice in psihicul lor. Neavand alte surse pt dependenta lui a inceput sa-mi vanda de prin casa…descopeream lipsurile dar el “nu era vinovat niciodata”. A inceput cu amenintari vazand ca nu ma supun…De teama acceptam, din pacate. Intr-
una din “pauze” a intervenit ceva benefic. Posibilitatea de a munci…departe…pe bani frumosi. A acceptat. L-am ajutat sa-si pregateasca plecarea si a plecat. Am stat despartiti fizic din septembrie pana-n decembrie prima oara. Timp in care am vorbit la telefon aproape zilnic. Dupa craciun a venit acasa. Pana pe 9 ianuarie. Revelionul acelui an a fost superb…stiam ca vine, i-am pregatit sosirea…l-am asteptat cu de toate…a fost ceva frumos…cald… Nu a vrut sa ramana de ziua mea (15 ian) cu motivatia “trebuie sa fiu acolo”. Am acceptat-o si pe asta, era de inteles. A stat o luna si ceva plecat iar in februarie a venit iar. Eu, intr-o perioada mai stresanta si solicitanta la birou…neputand sa-i acord toata atentia asa cum isi dorea, el neintelegand situatia in sine. De aici…intra pe internet…simtindu-se “abandonat” si vorbeste cu o alta femeie. Cu acelasi text initial. Avea nevoie de o “mama” de aceasta data. Incepe sa se intalneasca cu ea. Nu stiu neaparat daca i-a placut persoana respectiva sau a vrut sa-si puna iar in aplicare plan de cucerire si a acesteia, sa vada daca-i mai merge. De data aceasta rolul de barbat perfect. Totul ca la carte. Flori, atentii, cuvinte frumoase, dedicatii etc. Oricat ar fi incercat persoana respective sa-I tina piep n-a reusit. A “prins-o”. Pleaca iar in afara…in aprilie ma cheama acolo si pe mine. Am crezut ca si-a revenit si ca ne va fi bine. M-a dorit acolo. Am vorbit mult. Ajunsese la “concluzia” (asta era doar pt urechile mele, constatat ulterior) ca a fost doar o obsesie pt el si s-a lecuit. De aceea a vrut sa ma duc acolo, sa-i fiu alaturi, sa-l ajut sa depaseasca momentul si sa ne fie bine… Cu timpul m-am convins de contrariu…tot vorbeau prin sms…asa cum facuse cu mine. Isi pastra “asi” in maneca pentru eorice eventualitate. In mai hotaraste, de unul singur aproape, intoarcerea; pe mine m-a facut sa inteleg “necesitatea” intoarcerii acasa prin cearta intamplatoare cu patronul de acolo… Mobilul era de fapt aceasta persoana care, ori nu-i mai indeplinea lui planul si “pierdea” inca o victima, ori nu era el pe deplin “vindecat” si ajunsese ea sa-l “indobitoceasca” astfel. Aceasta femeie (o s-o denumesc Z in continuare), din cate am reusit eu s-o citesc…un om rau…cu un accident de masina la activ care a marcat-o pshic in rau…a innrait-o… Z ii face in continuare jocul, inteligent insa…si ea cu tertipuri/influente de-al “prinde”, de a-i schimba mentalul si de a-l intoarce impotriva mea (aflase deja de mine). Totul dintr-o simpla si malefica razbunare stupida. Ma teroriza cu “n” id-uri peste tot (ceea ce face si in prezent si mai incrancenat). Pe mine ma depaseste. Nu stiu sa definesc relatia lor. Si daca a fost si este si ea o victima pana la urma. Dar, poate, si mai naiva decat mine. Vazand ca Y (domnul meu) continua duplicitatea…am renuntat, si ca o intarire a acestui fapt plec eu singura in afara. La nici cateva zile incep sa primesc sms-uri de la el…cu rugaminti solemne ca s-a cumintit, cat ma iubeste el pe mine, sa vin acasa ca-i e f dor de mine si de relatia dintre noi. Aici si eu am dovedit naivitate pentru ca l-am crezut. Se reapucase de heroina. In momentele cu acea substanta in sange/creier devenea foarte tandru…iubitor…cald. Luat d’a capo totul iar la revenirea mea in tara. Totul se derula dupa un scenariu deja cunoscut. Marfa-multumit, cald, lipsa-nervi, injuraturi, amenintari, dorinta de a se lasa (medicatie care sa inlocuiasca heroina)-primele 2-3 zile foarte irascibil, ulterior normal dar o lua de la capat iar marfa….etc. In acel an culmineaza cu plecarea in ziua de revelion la 6 seara, asigurandu-ma ca se duce sa ia whisky pt revelion, la Z. Pt ea a fost razbunarea suprema fata de mine. Aflase de prezenta mea permanenta in viata lui si trebuia sa ma elimine triumfal. Din relatarile lui…atat stia despre mine doar ce a vrut el sa stie si, in acest caz, era normal sa ma improaste cu noroi…avea tot interesul s-o mentina pe linia impusa de el…A si declarat de foarte multe ori ca a tinut sa-i “asigure” acel revelion si banuiesc ca stiti la ce ma refer (bani pentru heroina multa) doar ca sa ma raneasca. Un om diabolic. Dupa 1 ianuarie iar implorari de iertare, amenintari ca se omoara (de cateva ori a luat briceag/cutit si s-a taiat),”renuntare” la Z (promisiuni si scrise, angajamente scrise) dar n-a facut-o niciodata ferm, trebuia pastrata ca as in maneca, ca pe o arma impotriva mea etc…. A mai urmat un an in acelasi stil…ba era Z ba nu era…de cate ori ne certam aparea iar pe firmament…iar cu rugaminti de impacare etc. In tot acest rastimp, am incercat de cateva ori sa renunt. L-am trimis acasa la ai lui. Dar prea slab din partea mea. Ori el ori eu…revenea si ne impacam. I-am acordat intotdeauna inca o sansa. De fapt, cred ca unul altuia. De aici nesiguranta lui de un acoperis deasupra capului, de un viitor alaturi de mine Dar, toate aceste certuri, si asta nu a inteles el niciodata, erau provocate de actiunile lui nefaste. N-am reusit niciodata sa-mi stapanesc irascibilitatea, si de teama, in momentele lui de criza cand incepea sa urle, sa sparga ce prindea in mana, sa injure si sa ameninte, il dadeam afara. Probabil ca ar fi trebuit sa tac si sa inghit pana la o eventuala si nestiuta temporal calmare. Si totusi, dupa cearta erau dulci impacarile si treceam peste, de fiecare data. Toate au culminat anul acesta pe 16 iunie…intrase de 2 luni pe tratament specializat si regulat la stat. Incepuse schimbarea dar lenta. Incetul cu incetul aducea bani in casa, ma coplesea cu atentii diverse, ba chiar la un moment dat a venit si cu verighete, nu aur ci steel, dar gestul in sine a contat enorm. Mintea insa nu i se limpezise atat de rapid. “Z” incepuse sa-si bage iar coada…cu influente negative, malefice in ceea ce-l priveste. Trebuia sa fiu eliminata din peisaj, dar nu inainte de a ma tara din nou in noroi…influentele ei negative l-au facut sa-si impuna prin autosugestie necesitatea/importanta prezentei ei, al unui sprijin himeric si ipotetic pe care i-l oferea si de care avea nevoie in momente de abandon psihic. Totul era doar din necesitatea ei de a avea un act sexual cu cineva, sau cu el. El parca intra in transa, era de nerecunoscut. Fata de mine fiara, cu “reguli” absurde impuse datorita “greselilor” mele inchipuite de el iar fata de ea mielusel, o cu totul alta personalitate… In prima parte a despartirii am mai vorbit, prin sms sau face-to-face. Am incercat si sa-l mai ajut. Cat am putut. Initial sms-uri normale cu iz de dorinta de schimbare, ce am vazut eu, si de o eventuala impacare dar fara nimic clar. Probabil, mai dorea sa stoarca ceva. Ulterior, la cateva zile, schimbare brusca de atitudine…din nou intervenise “Z”. Eu il vad pe acest om, aceasta femeie “Z” cu ochi f circumspecti, este un om care vrea si-i face placere sa provoace suferinta, sa se razbune oricand si pe orice cale, sa mearga pana-n panzele albe cu rautati, razboaie, desi aparent, in ochii tuturor, e atat de inocenta si o mare doamna. Ea de fapt nu l-a vrut niciodata cu adevarat total. Se folosea de el pe post de amant si-atat. Un soi de animalut de casa caruia-i permiti, din cand in cand, sa mai intre in casa desi locul lui cvasi vesnic e la cotet. Nu l-a inteles sau ajutat niciodata dezinteresat, doar aparent si ca obiect al razbunarii acerbe pe care o simtea fata de mine. Desi, ulterior am incercat sa stau de vorba cu ea omeneste, din dorinta de a ma cunoaste pe mine ca persoana in adevaratul sens al cuvantului nu doar din “zugravelile” lui false. O credeam un om intelligent dar se pare ca m-am inselat. Este doar un om rau, mitoman, parsiv si ipocrit. Si, inainte de toate, ii face foarte mult rau omului in care am investit atata sentiment, pana la urma. Toata acea curiozitate de la inceput si dorinta de a face un bine unui om, s-a transformat in sentiment si poate tot de aceea, atat de profund, cu tot raul facut de el. Ma las pe mine la o parte, si pe mine m-a jignit, si facut sa sufar enorm aceasta femeie, dar omul iubit me
rita sacrificiu, iubirea in sine e un sacrificiu. Chiar daca cel de langa tine nu te iubeste asa cum vrei tu nu inseamna ca nu te iubeste. S-ar putea sa fi gresit mergand pe aceasta idee…nu stiu… Dar poate sunt eu prea subiectiva… Concluzia lui pentru toti acest 4 ani este ca eu i-am vrut numai rau, i-am facut numai rau, l-am tinut prizonier profitand de adictia lui heroina tinandu-l departe de persoana “Z”, santajandu-l cu locuinta mea desi, si am explicat mai sus, scopul si actiunile mele. Acum, acestea fiind expuse…astept parerile voastre…intrebari la care astept opinii… 1. Pe cine si daca am iubit cu adevarat? 2. Am gresit in dorinta de a-l reabilita pe acest om? 3. M-a iubit altcineva in afara de sotul meu? 4. Sunt eu vinovata de acuzatiile aduse de el? Voi ce credeti ?

Hai pe Sentimente

Leave a Reply