Un nou interviu cu un cuplu Sentimente.ro

Nicoleta si Marian s-au cunoscut pe Sentimente.ro in mai 2011. Ea avea 28 de ani, el 30 de ani.

Intr-un an si jumatate viata lor s-a schimbat total: de la o cerere de casatorie total neasteptata, la nici 3 luni de cand s-au cunoscut, pana la plecarea din Bucuresti, si… poate cel mai frumos, chiar in ziua acestei discutii, la minunata veste ca vor fi parinti.

Doi oameni frumosi si sinceri, ea cu un simpatic accent moldovenesc si o cautatura jucausa, el cu un aer hotarat si totusi romantic.

Cum ati ajuns sa va faceti cont pe Sentimente.ro?
Nicoleta: Eu mi-am creat cont si recunosc, intram cam rar. Eram destul de ocupata.
Marian: Eu in schimb mi-am creat contul la insistentele unui bun prieten, Dan.

Practic, el este Cupidonul vostru?
Marian: Da, da! :)) Ei bun, si am zis ca daca tot mi-am creat contul, sa ma pun pe cautat. Am vorbit cu ceva fete, insa in scurt timp una din ele mi-a atras atentia.

Oare cine? :))
Marian: Da, Nicoleta. Nu prea avea timp de mine si imi raspundea mereu in fuga. Pana la urma pe la jumatatea lunii mai 2011 am inceput sa vorbim mai serios.

Tu in Bucuresti, ea la Iasi? Cum ati reusit?
Nicoleta: La sfarsitul lunii iunie, pur si simplu a venit la mine, in Iasi, iar in august am venit eu in Bucuresti. Si de atunci practic nu ne-am mai despartit.
Marian: In sensul ca m-am mutat in Iasi, nu oricum!

Sa nu trecem atat de repede… Cum te-a cerut in casatorie?
Marian: Cand a venit ea in Bucuresti, eram intr-un magazin si a probat un inel.
Nicoleta: In gluma!!! :))
Marian: Mai in gluma, mai in serios, s-a produs declicul in mintea mea. Ea este! Asa ca am creat un moment de neatentie si am cumparat inelul. In acea seara am cerut-o in casatorie.
Nicoleta: Am fost socata! L-am rugat sa ma lase sa ma gandesc.

Si cat ti-a trebuit ca sa te decizi?
Nicoleta: Ei, 5 minute! Asta i-am si spus: “Lasa-ma sa ma gandesc 5 minute!”
Marian: Bineinteles, a acceptat. Bine, acum sunt relaxat, dar atunci mi s-a parut ca trece o vesnicie!

Si cand ati oficializat totul?
Nicoleta: Cununia civila am avut-o pe 29 iunie 2012, iar cea religioasa pe 1 iulie 2012.

Si cum e dupa 1 an?
Nicoleta: Ca si cand totul a inceput ieri. Totul este neschimbat si totusi suntem mai apropiati ca niciodata.

Trebuie ca fiecare are si niste defecte. Chiar, cum va vedeti unul pe celalalt, asa si cu bune si cu rele si cu tot ce da farmec relatiei voastre?
Nicoleta: Fiecare dintre noi avem defecte. El este putin incapatanat si ma enerveaza groaznic ca toate trebuie sa fie intr-o ordine perfecta, dar ce sa zic? Am intalnit barbatul care poate nu e perfect pentru toata lumea, dar cu siguranta e perfect pentru mine.
Marian: Nicoleta este mereu activa, este ca o adolescenta. Si ea este incapatanata, da? In rest e vesela si iubitoare. Ea e sufletul meu pereche.

Si toata discutia aceasta se desfasoara intr-un context cu atat mai special cu cat…
Nicoleta: … cu cat exact astazi am aflat si ca vom fi parinti.
Marian: Acum chiar este totul perfect.