Ai intrat vreodată în rolul de părinte pentru partenerul tău? Sau poate că amândoi vă comportați ca doi copii, evitând responsabilitățile și luând totul personal? Dacă simți că relația voastră s-a transformat într-o versiune distorsionată a unei familii și ți-e dor de dinamica sănătoasă adult-adult, nu ești singur. Mulți oameni ajung în acest punct fără să realizeze când și cum s-a întâmplat. Hai să vedem împreună ce înseamnă asta și, mai ales, cum poți să readuci echilibrul în cuplu.
Ce este o relație de tip copil-părinte sau copil-copil?
O relație sănătoasă presupune doi adulți care își asumă egal responsabilitatea emoțională și practică a cuplului. Însă, deseori, relațiile ajung să alunece spre extreme: un partener devine autoritar și protector, iar celălalt cedează responsabilitatea, comportându-se ca un copil răsfățat sau neajutorat. În alt scenariu, ambii parteneri evită responsabilitățile și conflictele, comportându-se ca doi copii care se ceartă pentru atenție și afecțiune, fără maturitatea de a rezolva problemele reale ale vieții.
„Fiecare dintre noi avem părți care au rămas blocate la o vârstă foarte tânără, în mica copilărie, atunci când am fost răniți în relația de atașament cu părinții noștri și nu am avut mijloace de protecție. Astfel, am internalizat fie că este mai bine să evităm conflictele, să ne supunem sau să lăsăm pe celălalt să decidă fie dimpotrivă, să ne luptăm ca să fim văzuți, să dăm volumul suficient de tare încât să ne facem simțită prezența. Când suntem într-o astfel de dinamică, este un indicator că anumite părți rănite ies la suprafață și încearcă să facă față situației dificile așa cum am făcut-o în trecut”, subliniază Roxana Grigoraș, Psihoterapeut de Cuplu, Doctor în Psihologie.
Semne că relația ta s-a transformat într-o relație de tip copil-părinte sau copil-copil
Relațiile dezechilibrate nu apar brusc, ci sunt rezultatul unor comportamente repetitive și nesănătoase care devin vizibile în timp. Pentru a interveni și a corecta situația cât mai repede, e important să recunoști semnele unei relații dezechilibrate. Iată câteva indicii clare:
1. Unul dintre voi preia toate deciziile
Dacă observi că unul dintre voi decide mereu, în timp ce celălalt evită responsabilitatea și cere mereu ajutor sau aprobare, ești într-o relație copil-părinte. Acest lucru poate duce la acumularea frustrării, deoarece partenerul responsabil devine obosit de presiunea continuă de a decide, iar celălalt poate dezvolta sentimente de inferioritate sau incompetență.
2. Apariția conflictelor frecvente și copilărești
Certurile devin frecvente și lipsite de sens, transformându-se rapid în atacuri personale și evitarea discuțiilor serioase. Dacă aveți deseori certuri pe teme minore, urmate de comportamente pasiv-agresive, retragere emoțională sau răbufniri dramatice, dinamica relației voastre a trecut deja într-o zonă infantilă și nesănătoasă.
3. Lipsa asumării responsabilității
Ambii parteneri sau unul dintre ei refuză să își asume răspunderea pentru greșeli, pasează vina constant, evitând maturizarea relației. Astfel, în loc să rezolvați problemele împreună, vă găsiți adesea într-un cerc vicios al acuzațiilor, fiecare așteptând ca celălalt să-și recunoască greșelile și să ofere soluții.
4. Senzația permanentă de oboseală și frustrare
Dacă simți că trebuie să ai grijă permanent de partener sau că relația voastră este epuizantă și nu echilibrată, e semn clar că rolurile sunt deja distorsionate. Senzația aceasta de epuizare și frustrare vine din faptul că preiei constant responsabilități care nu îți aparțin sau că simți nevoia continuă să te justifici, să te aperi sau să gestionezi emoțiile partenerului.
Recunoașterea acestor semne din timp te poate ajuta să intervii și să readuci echilibrul în relația voastră înainte ca problemele să devină cronice și dificil de reparat.
De ce ajung relațiile în dinamici copil-părinte sau copil-copil?
Există mai multe motive pentru care relațiile adulte devin dezechilibrate și se transformă în dinamici nesănătoase, în care partenerii ajung să preia roluri inadecvate sau exagerate. De cele mai multe ori, aceste schimbări au loc gradual și aproape neobservat, până când devin evidente și greu de gestionat.
„Cred că este important să știm că în spatele unor comportamente nepotrivite sau dezechilibrate stau intenții pozitive. De cele mai multe ori. Și dacă vorbim despre intenții se remarcă dorința de a se face auzit, văzut, de a se simți important sau valorizat. Fiecare partener ”luptă„ pentru a-și satisface nevoile emoționale. Și din nou, este firesc să avem aceste nevoi chiar adulți fiind însă modalitatea în care cerem ca ele să fie satisfăcute și felul în care noi înșine răspundem la nevoile celuilalt fac diferența între atitudinea de copil versus cea de adult. Dacă am pretenția ca partenerul să îmi ghicească gândurile sau dacă aștept doar de la el/ea satisfacerea nevoilor fără să mă întreb ce pot face eu mai întâi și cum aș putea să exprim nevoile partenerului meu într-un mod în care să nu îl transform în responsabilul de serviciu, dacă pun la îndoială tot ce face partenerul și critic pentru că nu face așa cum aș fi făcu eu, atunci e nevoie să mă întreb cine reacționează eu, adultul sau partea mea copil? Eu sau partea parentală, cea care vrea să controleze?”, declară Roxana Grigoraș, Psihoterapeut de Cuplu, Doctor în Psihologie.
Pentru a înțelege mai bine acest fenomen, este important să explorăm cauzele profunde și să identificăm elementele care contribuie la dezvoltarea acestor dinamici:
1. Experiențele copilăriei
Tiparul relației părinților noștri influențează profund modul în care ne raportăm la partener. Cei care au avut părinți hiperprotectori sau neglijenți tind să reproducă aceste comportamente și în viața de adult. Un partener care a fost obișnuit să primească mereu protecție excesivă poate căuta inconștient un partener care să preia rolul parental, în timp ce altul, care a experimentat neglijența, poate deveni excesiv de dependent sau poate evita atașamentele sănătoase, fugind constant de responsabilități.
2. Frica de abandon
Nevoia excesivă de siguranță și validare poate împinge un partener să preia rolul parental, oferind siguranță exagerată și control, tocmai pentru a evita abandonul. Această teamă poate avea rădăcini profunde în experiențe anterioare, cum ar fi pierderea unei persoane dragi sau o despărțire traumatică, ceea ce face ca partenerul să devină hiper-vigilent și să încerce să mențină controlul asupra relației cu orice preț.
3. Evitarea maturizării
Unii adulți aleg inconștient să rămână în postura copilului etern, fugind de responsabilități și de deciziile grele ale vieții. Acest comportament poate proveni din teama de eșec sau din nevoia de a evita realitățile dificile ale vieții adulte. Astfel, persoana devine dependentă de partener pentru decizii, soluții și chiar validare emoțională constantă, evitând astfel asumarea rolului de adult în relație.
4. Lipsa modelelor relaționale sănătoase
Dacă nu ai avut în jur exemple de cupluri mature, e greu să știi cum arată o relație echilibrată. În lipsa unui model, riști să reproduci tipare toxice.
Înțelegerea cauzelor care duc la aceste dinamici dezechilibrate este primul pas spre vindecarea și reconstrucția unei relații mature și sănătoase.
Cum transformi din nou relația într-una sănătoasă adult-adult?
Conștientizarea problemei este primul pas și poate cel mai important într-un proces de transformare reală a relației tale. Odată ce recunoști dinamica nesănătoasă în care ai ajuns, poți începe să schimbi în mod conștient și asumat interacțiunea cu partenerul tău. Iată câteva strategii detaliate și practice prin care să revii la o relație echilibrată adult-adult:
1. Comunică deschis și sincer
Este esențial să vorbești fără reproșuri sau acuzații. Comunicarea matură presupune să te exprimi calm, clar și să vorbești exclusiv despre sentimentele și nevoile tale. Folosește formulări precum „eu simt că…” sau „mi-aș dori ca…” în loc de reproșuri directe. Ascultă-ți partenerul cu răbdare, fără să judeci sau să minimalizezi ceea ce simte.
2. Stabilește limite sănătoase
Pentru a rupe tiparul unei relații de tip copil-părinte sau copil-copil, este vital să definești ce este acceptabil pentru tine și ce nu. Refuză să mai preiei automat responsabilitățile care aparțin partenerului tău și nu mai interveni în rezolvarea problemelor acestuia. În același timp, nu mai aștepta salvarea din partea celuilalt, ci încearcă să gestionezi singur provocările vieții.
3. Lucrați împreună la dezvoltarea personală
Dezvoltarea personală și creșterea emoțională sunt cheia unei relații sănătoase. Citiți cărți despre dezvoltare personală și relații, mergeți împreună la seminarii sau la consiliere de cuplu. Terapia poate fi un spațiu extrem de benefic pentru a explora dinamica relației voastre și pentru a învăța tehnici eficiente de gestionare a conflictelor și emoțiilor dificile.
4. Reconectați-vă emoțional
Investește activ în reconectarea emoțională. Redescoperiți împreună activitățile care vă fac plăcere, creați rutine comune care să vă apropie și nu uitați să vă exprimați constant aprecierea reciprocă. Petreceți timp de calitate împreună, fără distrageri externe, și încurajați autonomia și independența fiecăruia, pentru a vă simți amândoi respectați și valorizați.
Poate să revină o astfel de relație la normal?
Da, relația voastră poate redeveni una echilibrată și sănătoasă, însă necesită angajament serios și efort conștient din partea ambilor parteneri. În primul rând, este vital să renunțați la vechile tipare comportamentale și să vă angajați împreună într-un proces constant de învățare și dezvoltare personală. Terapia de cuplu poate fi extrem de eficientă, deoarece oferă spațiu sigur și profesionist pentru a exprima frustrările și nevoile reale.
Reconstruirea relației implică și redescoperirea pasiunilor comune și individuale, pentru a recâștiga independența și echilibrul emoțional. Nu uitați că iubirea matură presupune și respectarea spațiului personal al celuilalt. Învățați să stabiliți limite clare și să respectați aceste limite, astfel încât fiecare dintre voi să își recapete sentimentul de autonomie și încredere.
Schimbarea nu se petrece peste noapte, de aceea este esențial să aveți răbdare și să fiți blânzi cu voi înșivă și cu partenerul vostru. Cu dedicare, sinceritate și comunicare autentică, vă puteți redescoperi și vă puteți reîndrăgosti unul de altul, construind o relație mult mai puternică și echilibrată decât cea precedentă.
”Indicatorul principal este cum ne simțim în relație. Aceasta este busola care ne orientează către ajustările pe care avem nevoie să le facem. În principiu avem nevoie de un dozaj echilibrat între asumarea părții noastre de responsabilitate și nevoia de a ne fi îndeplinite nevoile de către partener. De asemenea, în funcție de etapa în care se găsește relația, (de exemplu etapa formării familiei, apariția primului copil) sau evenimente de viață stresante (o boală, pierderea locului de muncă etc.) putem avea o ajustare între nevoia de a primi sprijin sau de a-l oferi”, conchide Roxana Grigoraș, Psihoterapeut de Cuplu, Doctor în Psihologie.
Reconstruirea unei relații sănătoase și mature
Relațiile dezechilibrate de tip copil-părinte sau copil-copil nu sunt condamnate la eșec dacă amândoi sunt dispuși să înțeleagă ce s-a întâmplat și să ia măsuri active pentru a reveni la un echilibru adult-adult. Nu uita că fiecare relație are provocările ei și că cel mai important pas este să conștientizezi și să acționezi conștient pentru binele vostru comun. Pentru că iubirea matură e mereu o alegere, iar tu poți alege să ai o relație sănătoasă și fericită alături de partenerul tău.
Despre Roxana Grigoraș
Roxana nu este doar un psihoterapeut de cuplu, doctor în psihologie, cu peste 14 ani de experiență în lucrul cu relațiile – atât în România, cât și în Franța, ci un ghid blând care te ajută să vezi din nou lumina în relația ta.
A fost acolo unde sunt mulți dintre noi: cu întrebări, cu frici, cu durerea de a nu ști cum să mai iubești fără să te pierzi. Din întrebările și rătăcirile proprii a construit o hartă clară, plină de sens, pe care o oferă azi celor care vor să se regăsească pe ei și pe celălalt. Dacă simți că duci povara relațiilor pe cont propriu sau că nu mai știi de unde să începi, intră în lumea ei: https://psihoart.ro.
Nu ești singur(ă). Există sprijin. Și un nou început e posibil.
📢 Ai trecut printr-o astfel de experiență? Scrie-ne în comentarii cum ai depășit această provocare sau ce ți-ai fi dorit să faci diferit. Experiența ta poate ajuta și pe alții!
🔜 Stai aproape! Urmează un nou articol: „Sindromul impostorului în dating: Cum să te simți demn/ă de iubire” – un subiect în care multe persoane se regăsesc.
FOTO: freepik.com
