Hmmm…povestea noastră a avut un început nu tocmai de basm. .Chiar mă gândeam că nu o să mai vorbim. I-am şters mesajele dar mi-a scris el, din nou. Am ajuns să vorbim pe telefoanele personale şi să ne vedem într-o miercuri şi de atunci practic suntem nedespărţiţi.
Nu e un basm dar pentru mine a fost ca o gură de aer când simţi că nu mai poţi respira. Îmi imaginam că aş putea găsi un bărbat aşa dar cred că niciodată nu a fost un vis asumat 100%. Universul a decis să mi arate că dacă îţi doreşti suficient de mult se întâmplă.
Teoretic credeam în dragoste la prima vedere. Practic nu prea. Încă o dată, universul mi-a zis uite că se poate. E starea în care simţi că poţi orice atunci când eşti cu el. Ne completăm gândurile, gândim identic.
Uneori am senzaţia unui vis dar el e lângă în mine şi-mi spune că totul e cât se poate de real. E omul cu care aş pleca la capătul lumii şi ŞTIU că ne-ar fi bine oriunde. Mă bucur de prezenţă şi senzaţii.
Nu ştiu dacă povestea noastră e extraordinară dar pentru noi este şi cred că de fapt asta contează cel mai tare.
Seara faină să aveţi săi Sărbători Liniştite