Conştiinţa şi energia creează natura realităţii. Grădina în care cresc pomii fericirii. La începuturile primordiale noi eram doar conştiinţă şi energie iar schimbul dintre acestea se făcea necondiţionat într-o feerie perfectă, fără structură materială sau tranzacţională. Iar noi, ne-am pierdut în planul material atunci când am părăsit Grădina Edenului care se află în pieptul nostru, cum am mai spus. Am urcat în minte, unde am început să funcţionăm după programe şi convingeri care nici măcar nu ne aparţin, dar pe care le-am adoptat fără să crâcnim. Dăruirea altruistă a încept să se ofilească încet încet în deşetrul minţii şi în cadrul limitativ construit în jurul nelimitării noastre, cu acordul nostru. În minte ni s-au instalat acele programe de frică, de teamă, de sărăcie, de nevoi închipuite ce trebuie cu necesitate să fie îndeplinite în plan material, fizic. Şi aşa ne-am trezit ca nişte şoricei în capcană, alergând fără sens şi până la epuizare către iluzia de neatins a ceea ce reprezintă, metaforic “caşcavalul”. Şi în goana noastră am uitat ce e dăruirea, ce e altruismul, ce e iubirea necondiţionată faţă de semeni. Alergăm ca hipnotizaţi o viaţă întreagă, iar apoi picăm seceraţi şi e prea târziu. Floarea dăruirii altruste moare o dată cu noi.
Dacă ne-am gândi puţin la modul în care albinele polenizează florile. Este o cooperare tacită şi funcţionează atât de armonios după principiul dăruirii altruiste. Albina fără polenul florii nu ar avea sens, iar floarea fără polenizarea albinei moare cu siguranţă. Imaginaţi-vă că noi oamenii suntem şi albine şi flori. Şi deodată albinele sunt otrăvite cu iluzia unei flori inexistente şi pleacă toate în căutarea ei, iar florile din grădină se sting, natura se stinge şi urmărind lanţul trofic întreaga viaţă pe pământ se stinge. Iar albinele vor muri de epuizare în căutarea mirajului viclean. Aşa suntem noi acum în lumea contemporană. Am picat într-o capcană. Vestea bună este că putem să ne oprim din a mai căuta iluzii.
Putem face ca floarea dăruirii altruiste să înmugurească fără să mai alergăm inutil şi să începem să dăruim , să oferim celor din jurul nostru cu inimă bună, să ajutăm, să îi înţelegem. Şi mai mult decât atât, atunci când ne ascultăm vocea interioară care răsună din inima noastră, când coborâm din minte înapoi în suflet, când avem încredere în ghidul nostru interior şi putem oferi necondiţionat altor oameni fără să îi cunoaştem în întregime, aşa cum albinele se aşează cu încredere pe floricele nemaiîntâlnite. Şi cel mai important, sufletul ne va duce mereu spre iubire, unde teama este dizolvată şi totul este spre binele nostru, unde devenim din nou conştiinţă şi energie.
Floarea dăruirii altruiste, numită şi iubire necondiţionată este o expresie iubitoare şi este născută din acel suflet care cunoaşte că înţelegerea de la nivelul minţii nu este necesară pentru exprimarea ei. Adevărata valoare de sine şi adevărata iubire de sine se nasc în timpul acţiunilor noastre de dăruire altruistă. Mintea logică are nevoie să înţeleagă şi să se simtă în siguranţă, înainte de a ne permite să dăruim, inima, sufletul nu au nevoie de aceste confirmări. Ele ştiu că Universul le susţine şi le oferă nelimitat tot ceea ce au nevoie pentru armonia generală a planului existenţial.
Floarea dăruirii altruiste este un mod absolut fabulos de a revărsa iubire prin parfumul său mângâietor şi plin de alinare. Şi conform uneia din cele 12 Legi Divine ale Universului, numită şi legea Cauză-Efect, absolut întotdeauna ceea ce dăm, aia primim, fără excepţie. Iar ceea ce este o adevărată surpriză este că nu e nevoie să ştim când sau în ce formă va veni înapoi spre noi. Pentru că va veni cu siguranţă, cu condiţia absolut necesară ca dăruirea să se facă de la nivelul inimii, fără aşteptarea de a primi ceva la schimb. Floarea dăruirii altruiste apare pur şi simplu spontan, atunci când suntem conectaţi la centrul inimii, când revenim la Grădina Raiului din pieptul nostru, când ne trăim frumos şi creativ vieţile, când fapta, vorba, simţirea şi gândul sunt în congruenţă, perfect aliniate.
Exerciţiu pentru a creşte floarea dăruirii altruiste:
Reflectaţi asupra dăruirii altruiste pe care aţi putea-o oferi semenilor voştri. Observaţi ce anume vă invită să treziţi energia iubirii necondiţionate. Notaţi cel putin trei situaţii în care aţi oferit de la nivelul inimii ceva unor persoane fără a aştepta nimic la schimb. Dăruirea altruistă poate fi şi atunci când ţineţi uşa deschisă unei persoane care este încărcată de bagaje sau atunci când vedeţi o hârtie mototolită pe jos şi o ridicaţi în ideea de a o pune într-un coş de gunoi. Sau atunci când vedeţi pe stradă o persoană care plânge şi îi oferiţi un zâmbet plin de compasiune, sau când într-un magazin fiind vedeţi un obiect despre care ştiţi că îi place unei persoane şi îl cumpăraţi pentru a i-l dărui fără un motiv anume. Sau atunci când faceţi o surpriză unei persoane dragi doar pentru a şti că se bucură. Şi exemplele pot continua la infinit.
E important de notat şi analizat aceste experienţe personale pentru a hrăni această floare. Floarea dăruirii altruiste se deschide şi mai mult atunci când facem aceste gesturi şi faţă de noi. Să ne dăruim ceva ce sufletul nostru are nevoie. Sub falsul pretext al lipsei de timp, de multe ori ne privăm de o zi la spa, sau o felie de tort fără o ocazie specială, sau o programare la masaj. E timpul să începem să dăruim şi să ne dăruim. Începem cu paşi mici să pulverizăm parfumul florii dăruirii altruiste atât asupra celor din jur, cât şi asupra noastră.
Floarea dăruirii altruiste, împreună cu floarea compasiunii şi cu celelalte flori din grădină ne vor duce mai aproape de starea de întreg şi împlinire.
Va urma…Floarea generozităţii
de Anca Sofian,
Consilier de dezvoltare personală, Numerolog, Artist plastic
