2In copilarie obisnuim sa vedem in parinti un fel de semi-zei. Si crestem asa vazandu-i ca pe un model. Doar ca viata lor de multe ori e departe de a fi perfecta. Iar divortul parintilor poate afecta nu doar copilul de 5-6 ani, ci mai ales adolescentul aflat intr-o perioada de cumpana.

 

 

 

Cheryl Sizov, o americanca acum in varsta de 59 de ani, sustine ca divortul parintilor sai a afectat-o atat de mult incat nu a mai avut curajul sa iubeasca si sa isi ia la randul ei angajamentul unei casnicii pana foarte tarziu in viata.

Parintii mei au divortat cand aveam 13 ani, si chiar daca au facut-o pentru binele tuturor, efectele le-am realizat cativa ani mai tarziu. Mama mea si cu mine nu am vorbit foarte mult despre relatiile pe care le aveam. Am vazut cat de prost a mers casatoria parintilor mei, stiam ca n-a fost ce trebuia sa fie, dar nici nu aveam un reper a ceea ce insemna o casnicie perfecta. In schimb, mama a devenit pentru mine un model al femeii de cariera, capabila sa se autosustina financiar si sa fie independenta social”, spune Cheryl intr-un articol publicat pe goodhousekeeping.com.

Femeia spune ca mama ei nu a indemnat-o niciodata sa se casatoreasca. „Dimpotriva, mi-a spus mereu ca trebuie sa imi gasesc barbatul potrivit. Dar cine e cel potrivit? Ce calitati trebuie sa aiba? Despre asta nu am vorbit niciodata. Spunea doar ca trebuie sa existe sinceritate si egalitate si ca nu trebuie sa ne multumim cu mai putin!”, povesteste Cheryl.

Tatal sau cu atat mai putin nu s-a implicat in a-i da sfaturi cu privire la relatiile sentimentale. Doar la un moment dat, atunci cand suferea cumplit dupa o despartire, el a incercat sa ii ofere sprijin. „«Nu plange. Casatoria nu e deloc ceea ce pare a fi!» Acesta a fost singurul lucru pe care mi l-a spus. De aceea nici nu e de mirare ca am fost bulversata si ca nu am stiut cu adevarat ce inseamna o relatie adevarata”, a mai spus femeia.

Tata nu s-a recasatorit, insa 17 ani mai tarziu, cand eu aveam 30 de ani, mama a facut-o. S-a casatorit cu un barbat si mai in varsta decat ea pe care il cunoscuse la cativa ani dupa divort. A fost amuzant sa aud de la ea, la nici jumatate de an dupa casatorie, faptul ca mariajul «este un compromis si ca nu poti spera sa obtii tot ceea ce iti doresti.» Cert este ca toata aceasta neincredere in relatii cu care fusesem crescuta, pornita de la dezamagirea pe care o traisem odata cu divortul parintilor, mi-a creat un soi de panica. Oricand cunosteam un barbat nu faceam decat sa ii caut defectele si nicidecum sa ii vad partile bune. Asa am ajuns sa imi sabotez, pana la 40 de ani, propria sansa le fericire. Cautam omul perfect, care in realitate nu exista”, povesteste femeia.

La varsta de 41 de ani, m-am intalnit pe sotul meu. Deja nu mai aveam nicio speranta ca voi mai intalni persoana potrivita. Si ea exact atunci a aparut. Sau, cel putin, probabil ca, atunci cand am incetat sa mai caut perfectiunea, am avut ochi sa il vad. Barbatul alaturi de care acum ma bucur de viata, in ciuda micilor certuri inerente care apar intre noi. Acum urmeaza sa sarbatorim aniversarea a 18 ani de casatorie. Fiicei noastre, care are acum 18 ani, nu am sa ii vorbesc despre barbatul perfect, in schimb am sa ii spun sa aiba rabdare pana da de cel mai potrivit pentru ea”, este de parere Cheryl Sizov.

Crezi ca exista pentru fiecare om in parte o persoana predestinata sa apara la un moment dat in viata sau totul este doar o chestiune de noroc?